4.3. Sistemul QIC - continuare

Cartusele Travan

�n 1995, un numar de producatori de benzi si cartuse, printre care Conner, Iomega, HP, 3M si Sony au marit capacitatea minicartuselor printr-o solutie simpla - marind dimensiunile cartuselor, astfel �nc�t acesta sa poata contine o cantitate mai mare de banda. Rezulstatul eforturilor acestui grup de lucru a fost tehnologia Travan. Cartusele Travan sunt mai mari pe toate cele trei dimensiuni. Acestea sunt mai late, mai lungi si mai �nalte. �naltimea mai mare permite folosirea unei benzi mai late, respectiv banda de 8 milimetri (0,315 inch) lansata de Sony. Banda mai lata permite cresterea numarului de piste cu aproximativ 30 de procente (de la 28 la 36, �n primul format Travan). �n plus, cartusele Travan sunt mai mari cu o jumatate de inch pe lungime si pe latime. Ele se masoara 0,5�3,6�2,8 inch, fiind mai mici �n partea frontala (3,2 inch) dec�t �n partea din spate, acolo unde se afla rolele de banda. Intern, cartusele Travan folosesc acelasi mecanism ca si celelalte cartuse de un sfert de inch si trebuie sa fie formatate �nainte de folosire.

Desi cresterea dimensiunii pare modesta, permite mai mult dec�t dublarea lungimii benzii, de la 307 picioare (93,57 metri) �n cartusele DC2120, la 750 de picioare (228,6 metri) �n cartusele Travan. Datorita dimensiunilor mai mari, cartusele Travan au o forma specifica, dreptunghiulara cu doua colturi rotunjite, pentru a permite introducerea mai usoara �n unitatea de banda. �n figura de mai jos este prezentat un cartus Travan.

Combinatia dintre numarul mai mare de piese si lungimea mai mare a benzii a fost suficienta pentru cresterea capacitatii la 400 MB (necomprimat) �n prima implementare Travan. Nici un aspect al modelului Travan nu �mpiedica dezvoltarile ulterioare, asa �nc�t orice dezvoltare a minicartuselor standard poate fi aplicata direct pentru cresterea capacitatii cartuselor Travan. De fapt, la introducerea pe piata, cartusese Travan au fost �mbunatatite de trei ori, de fiecare data capacitatea fiind cel putin dublata.

Prima modificare, care a avut ca rezultat modelul TR-2, a �mbunatatit coercitivitatea mediului magnetic si a permis cresterea densitatii datelor, at�t prin marirea numarului de piste, c�t si a densitatii liniare pe fiecare pista. Urmatoarea modificare a dublat densitatea liniara, fara sa modifice numarul de piste, si a avut ca rezultat modelul TR-3. O alta crestere a densitatii liniare, asociata cu o crestere corespunzatoare a numarului de piste, a dus la obtinerea modelului TR-4, cu o capacitate de 4 gigaocteti pe cartus. Tabelul de mai jos prezinta caracteristicile diferitelor implementari Travan.

Probabil cel mai remarcabil aspect al modelului Traven este compatibilitatea: o unitate Traven accepta cartuse standard DC2000, cartuse QIC-Wide, precum si cartuse proprii - acestea �nseamna cartuse cu dimensiuni diferite si benzi magnetice cu latimi diferite. Compatibilitatea este extinsa at�t pentru operatiile de citire c�t si pentru cele de scriere. Diferitele implementari Travan asigura si compatibilitatea �napoi. Standardele mai recente pot sa citeasca si benzile �nregistrate sub standardele Travan anterioare.

Standardul QIC-EX

At�t timp c�t exista cartuse care nu intra cu totul �n unitatile de banda, precum Travan, de ce nu ar exista si cartuse care ram�n �n afara unitatii? Aceasta idee sta la baza filozofiei QIC-EX. Iesind cu aproape 3 inch �n afara unitatii de banda, cartusele QIC-EX contin p�na la 1000 de picioare (304,8 metri) de banda magnetica �n format QIC. Aceasta �nseamna mai mult dec�t dublul capacitatii minicartuselor obisnuite. Cresc�nd si latimea benzii p�na la valoarea de 8 milimetri, specifica modelelor QIC-Wide, cartusele QIC-EX pot ajunge la capacitati de ordinul gigaoctetilor. Figura de mai jos prezinta dimensiunile unui cartus QIC-EX.

Spre deosebire de modelul Travan, care are nevoie de o unitate cu deschidere mai mare, deoarece cartusele sunt mai late, modelul QIC-EX are aceeasi latime ca si minicartusele obisnuite. Ca urmare, cartusele QIC-EX pot fi folosite �n majoritatea unitatilor Mini-Cartridge, oferind o crestere instantanee a capacitatii.

Comprimarea datelor

O alta metoda de crestere a capacitatii cartuselor de banda este comprimarea datelor. Folosind programele de comprimare a datelor, se poate dubla capacitatea benzilor. Standardele QIC folosesc doi algoritmi de comprimare. QIC-122 se bazeaza pe acelasi algoritm de comprimare folosit de programul Stacker al firmei Stac Electronics. QIC-130 este un standard de comprimare dezvoltat de compania Hewlett-Packard si foloseste un algoritm numit DCLZ, prescurtarea de la "Data Compression according to Lempel and Ziv" ("Coprimarea datelor �n conformitate cu Lempel si Ziv"). Ambele metode de comprimare QIC se bazeaza pe acelasi principiu: reducerea datelor repetitive la un atom mai mic care refera un bloc de date mai lung, pastrat �ntr-un dictionar. Algoritmii verifica fluxul de date receptionate, identifica secventele �nregistrate �n dictionare si le �nlocuiesc cu atomii corespunzatori. Ambii algoritmi ofera o crestere medie aparenta a capacitatii de stocare de aproximativ doua ori, �n functie de datele stocate.

Cu exceptia primelor trei standarde pentru cartuse (QIC-24-DC, QIC-120-DC si QIC-150-DC), standardele QIC permit producatorilor sa aleaga orice metoda de comprimare. Producatorii de minicartuse au optat pentru aceeasi metoda de comprimare, cu exceptia standardelor QIC-100-MC si QIC-128-MC (pentru care nu a fost adoptat nici un standard de comprimare) si QIC-3010-MC si QIC-3020-MC (pentru care QIC a adoptat numai standardul de comprimare QIC-122).

Compatibilitatea cartuselor

Compatibilitatea ram�ne o problema spinoasa si �n cadrul cartuselor de banda. Benzile cu aceleasi dimensiuni fizice �ncap �n unitatile de banda indiferent de format, dar pentru operarea corespunzatoare, mecanismul unitatii trebuie sa corespunda cu mediul magnetic din punct de vedere al coercitivitatii. Cu exceptiile prezentate anterior, benzile �nregistrate sub un anumit standard nu pot fi citite de unitatile care respecta un alt standard. Totusi, exceptiile existente va permit sa instalati o noua unitate de banda fara sa actualizati si sa �nlocuiti toate copiile de siguranta facute deja pe benzi.

Problemele de compatibilitate au �nsa radacini mai ad�nci. Chiar daca doua unitati de banda respecta acelasi standard, s-ar putea ca benzile �nregistrate sa nu fie interschimbabile. Unele standarde QIC definesc numai formatul fizic al benzii, adica numarul de piste si numarul de biti pe inch. Fiecare producator poate sa decida modul de gestionare a informatiilor stocate, de exemplu prin �mpartirea pistelor �n blocuri sau �n sectoare. Alte standarde QIC definesc si formatul logic al datelor stocate pe banda, dar nu specifica aranjarea exacta a structurii de fisiere. Aceste aspecte sunt lasate �n seama celor care produc programele de salvare. Ca urmare, desi benzile sunt interschimbabile si pot fi citite indiferent de echipamentele folosite, este posibil ca programele de creare a copiilor de siguranta sa nu poata �ntelege datele de pe banda. Deoarece nu este asigurata compatibilitatea dintre structurile de fisiere, puteti sa cititi fiecare octet de pe banda, dar nu obtineti dec�t o gramada de date - fisiere despre care nu stiti unde �ncep si unde se termina.

Unele standarde QIC sunt proiectate astfel �nc�t cartusele sa fie interschimbabile. De fapt, doua standarde QIC (QIC-140 si QIC-141) include specificatii pentru cartuse de date si minicartuse cu acces numai pentru citire, destinate distribuirii produselor software. Totusi, folosirea cartuselor de banda nu a c�stigat prea multi adepti pentru distribuirea programelor. Producerea �n serie a discurilor CD-ROM costa mult mai putin, desi benzile sunt competitive fata de CD-urile inscriptibile atunci c�nd sunt necesare numai c�teva copii.